Muntii Domanului

 

MUNŢII DOMANULUI

 

schita-muntiilor-domanului

      Dacă ieşim din Reşiţa spre sud, în direcţia Domanului, sau spre sud-est, în direcţia Văliugului, pă­trundem în Munţii Domanului. Calcarele acestor muncei repre­zintă extrema nordică a zonei calcaroasc Reşiţa — Moldova Nouă. Porţiunea la care ne referim cu­prinde bazinele Văilor Secu, Sodolu Mare (care după unirea cu Ogaşu Baciului capătă numele de Râu Mare) şi Domanului, toate afluenţi de stânga ai Bârzavei. Din punct de vedere geologic întâlnim formaţii ce aparţin paleozoicului şi mezozoicului, su­portate de un fundament cristalin. Platourile acestei zone carstice sânt ciuruite de doline, pâlnii largi până la 100 m diametru prin care apa se infiltrează în golurile sub­terane pentru a ieşi din nou la zi prin false izvoare (resurgenţe). Ele sânt mai numeroase pe Dea­lul Cîrşei, Tîlva Sodol şi pe valea seacă a Sodolului Mic, o verita­bilă vale de doline. Mai sânt şi alte văi de doline, unele dintre ele terminându-se în uvale (văile din Piatra Albă, Poiana Gropii, Pa­dina Goală), altele în văi fluviatile (văile de pe stânga şi dreapta Sodolului Mare).

Peşterile, puţin numeroase, sânt săpate în cleanţurile Văilor Stîrnic, Baciului şi Sodolului, unele fiind destul de mari şi îm­podobite cu formaţiuni variate şi interesante. Aşa este Peştera Stîr­nic (700 m), din păcate inaccesi­bilă de câțiva ani, intrarea fiind astupată în timpul construirii unui drum pentru cariera de cal­car, şi Gaura Turcului (438 m). Avenele, mai multe la număr, îşi au deschiderile ascunse prin pă­durile şi poienele de pe Dealu Cîr­şei, Dealu Piatra Albă şi Tîlva Sodol. Unele dintre ele sânt des­tul de adânci (Avenul din Cioaca Mare  110 m şi Avenul Groazei-92 m), iar Avenul din Poiana Gropii deţinea până în 1974 re­cordul de adâncime pe ţară (-92 m). Peştera Gaura Turcu­lui şi Avenul din Poiana Gropii sânt descrise în acest capitol. Alte peşteri explorate sânt menţionate pe parcursul traseelor  1   şi 2.

 


Traseul 1

Circuitul Valea Baciului

Reşiţa  – Cantonul Minda (cir­ca 5 km din centrul oraşului pe şoseaua ce duce la Secu  Vâliug). Cantonul Minda  – Şaua Capu Baciului (circa 5,5 km pe şoseaua forestieră ce duce la Co­marnic – Anina; P/2 ore urcuş cu piciorul).

Şaua Capu Baciului.

Gaura Turcului (circa 2,7 km pe potecă şi drumeag de pădure pe firul Văii Baciului; 3/4 oră cu piciorul). Gaura Turcului— Cantonul Minda (circa 3 km pe drum de căruţă urmând firul Văii Rîu Mare; 3/4 oră cu piciorul). Cantonul Minda — Reşiţa (5 km pe şoseaua modernizată a Văliu­gului). Nu există marcaje.

Acest traseu permite parcurge­rea unor văi cu versanţi calcarosi, acoperiţi în bună parte cu pădure de fag şi tufărişuri de liliac, pre­cum şi vizitarea celor mai im­portante peşteri din zonă. Urmad de la Cantonul Minda pe Drumul Stegului, după vreo 3 km dăm într-un luminiş care permite o vedere de ansamblu asupra îm­prejurimilor dominate la est de abruptul Dealului Cîrşei. La Capu Baciului părăsim drumul şi coboram printre ierburi înalte până la brâu de-a lungul pârâiașului do­mol, pe care cu greu ţi-1 poţi ima­gina autor al văii tot mai largi şi mai adânci. Versantul drept al Văii Baciului aparţine Cleanţului Boţii. Sub podoaba bogată de fag şi liliac, acest versant ascunde calcare cretacice şi guri de peş­teră. Începând din mai — iunie intrările peşterilor sânt greu de găsit din cauza frunzişului des. Abia toamna, după căderea frun­zelor, apar în clanț trei guri: una mică, aceea a Găurii de la Capu Baciului (111 m), şi două mai mari aparținând Găurii Pârșului de la Capu Baciului (281 m). Continuîndu-ne coborârea pe firul văii, după aproape 1 km, înainte de confluenţa cu Valea Sodolului, ajungem la nişte sălaşe din drep­tul abruptului Dealului Cîrşei. De departe se zăreşte intrarea înaltă şi oblică, cu ziduri la bază, a Gău­rii Turcului (438 m). Deasupra ei mai există două peşteri suspen­date în perete, la care se poate ajunge pe poteci ce se pierd pe alocurea printre stâncile albe: Gaura Pârșului (30 m) şi Gaura Siamului (54 m). Urmând drumul de căruţă în jos pe Valea Râului Mare, închidem circuitul la Can­tonul Minda, de unde am pornit pe Drumul Stegului.


 

Traseul 2

 

ReşiţaAvenul din Poiana Gropii .

Reşiţa — Cantonul Minda — bi­furcarea de drumuri dintre Secu şi Cuptoare  (8 km  din centrul Reşiţei pe şosea modernizată; circa 3/4 — 1 oră cu piciorul de la Cantonul Minda). Bifurcarea de drumuri — cantonul silvic Po­iana Bichii — Fîntîna lui Franz— Poiana Gropii—Fîntîna lui Franz — Complexul turistic Crivaia (circa 13 km pe drum de pădure nepracticabil auto; 3I/2—4 ore cu piciorul). Marcaje: bandă roşie între cantonul Minda şi bifurcaţia de drumuri dintre Secu şi Cuptoare; punct albastru între bifurcaţie şi Crivaia. Numai po­teca dintre Fântâna lui Franz şi Poiana Gropii nu este marcată. Marcajul de bună calitate face inutilă descrierea unor repere pe traseu. Acest traseu permite vizi­tarea Avenului din Poiana Gro­pii, principalul obiectiv speologic al întregii zone. De la Crivaia se poate urca la Complexul turis­tic de pe Munţii Semenic, la cantonul Comarnic sau reveni la Reşiţa pe şoseaua modernizată Văliug — Secu — Reşiţa.

 



 




Publicitate pe info-caras.ro

Hotel Suhidima
Pensiune
Mieree
Aquaris
StirileTale
Asociatia Valea Cernei
Domino
Centrul de calculatoare
Leonard Design
Gelateria WOW

INFO-CARAS

Suntem și pe Facebook...

Statistici web