Sasca Montană

Sasca Română, menţionat documentar din perioada 1690-1700 şi locuit astăzi de aproximativ 100 de oameni. Satul aparţine administrativ de comuna Sasca Montană.

         Localitatea Sasca Montană este menţionată în documente de aproximativ 300 de ani. Conform datelor furnizate de recensământul din anul 2001, numărul de locuitori a fost de 1760. Aşezarea este înşirată în lungul văii de la poalele dealului Gheorghe, despre care vorbeşte şi iubitorul de oameni şi locuri din Caras, Virgil Birou: „Sasca e dominată de un munte ca o namilă răutăcioasă ce îşi ridică spinarea deasupra oraşului, muntele Gheorghe, închizând spre sud valea transversal." în continuarea dealului Gheorghe, deasupra de Râpele Roşii, se ridică înălţimea Calvariei (514) pe a cărei creastă se zăreşte Crucea Osmanului. Dealurile din satul văii sunt dominate de Cioaca înaltă (593 m) şi la fel cu celelalte sunt acoperite de păduri.

         Casele satului înghesuite sub deal au format un cartier numit „Vârâţi", în vreme ce grupul de clădiri care urcă pe versanţi, în partea de sus a aşezării, a fost denumit „Spânzuraţi".

Trecând prin Sasca se zăresc, din loc în loc, clădiri în ruină şi instalaţii industriale părăsite dar şi câteva case de vacanţă îngrijite care aduc o notă de prospeţime în peisaj.

Prin localitate trece şoseaua ce duce spre Ştinăpari-Cărbunari şi de aici la Moldova Nouă sau Şopotul Nou. Şoseaua a fost recent asfaltată şi este destul de periculoasă din cauza serpentinelor strânse, de pe dealul Gheorghe.

Din comuna Sasca Montană fac parte şi satele: Sasca Română, Potoc, Bogodinţ şi Slatina Nera. Din aceste locuri au apărut câteva personalităţi remarcabile ca Mihai Gropşianu şi Mihai Novac, Mihai Gropşianu s-a născut în 25 decembrie 1869, a făcut studii juridice la Budapesta şi a profesat ca avocat la Oraviţa apoi ca prim procuror la Curtea de Apel Timişoara. A fost un militant pentru unirea din 1918, şi timp de 2 ani a tipărit „Foaia Oraviţei". Mihai Novac, născut în anul 1906, a urmat Facultatea de Litere şi Filozofie la Bucureşti, unde 1-a avut printre profesori şi pe Nicolae Iorga. A fost poet, ziarist şi profesor de română şi latină la Liceul „Gen. Dragalina" din Oraviţa. A trăit până în anul 1977.

          De aici îşi au rădăcinile familiile de valoroşi  medici din Timişoara: Sporea şi Secăşan, care au ridicat performanţele profesionale la un nivel remarcabil.

          Sasca Montană a avut perioada sa de glorie, fiind un centru de extracţie şi prelucrare a minereurilor de cupru, plumb şi argint existente în împrejurimi. Topitoriile de la Moldova Nouă şi din valea Radimnei au fost mutate la Sasca, unde în perioada 1746-1755 s-au construit altele numite Maximiliani, Josephi şi Caroli. Satul a fost populat cu colonişti germani şi bufeni asigurându-se forţa de muncă necesară.

          Francesco Griselini descrie astfel Sasca acelor timpuri: „aşezarea oraşului pe malurile unui pârâu ce îşi varsă apele în Nera e cât se poate de frumoasă şi atrăgătoare, datorită imaginilor pitoreşti pe care natura le oferă cu dărnicie călătorului la fiecare pas.” Deoarece Griselini vorbeşte despre Nera şi împrejurimile sale de mai multe ori, se cuvine să ne amintim câte ceva despre acest erudit cercetător al Banatului şi mai ales despre scrierile sale care sunt şi azi, după mai mult de 200 de ani, un izvor de inspiraţie pentru istorici.

 

            Sursă: Meilă Mircea, Nera, Colecția Drumul Apelor, Editura Tim Reșița, 2008

 

Publicitate pe info-caras.ro

Pensiune
Gelateria WOW
Aquaris
Leonard Design
Mieree
Asociatia Valea Cernei
Domino
Centrul de calculatoare
StirileTale
Hotel Suhidima

INFO-CARAS

Suntem și pe Facebook...

Statistici web