Resita


Municipiul Reşiţa, reşedinţa judeţului, este situat de o parte şi de alta a râului Bîrzava. În vatra actuală s-au contopit vechiul sat românesc amintit ca aşezare în veacul al XV-lea, atestat ceva mai târziu sub denumirea de Reşiţa Română (1779) şi colonia muncitorească din preajma uzinelor, purtând numele de Reşiţa Montană, spre a se deosebi de satul băştinaş Reşiţa din valea Domanului.

Dezvoltarea Reşiţei ca centru industrial a început o dată cu lucrările de construire şi lărgire pe locul actual al uzinelor cu muncitori aduşi şi de la Bocşa (1769), determinate de marile posibilităţi oferite de această reamplasare: păduri bogate pentru combustibil, cărbuni, căderi de apă pentru mişcarea instalaţiilor etc. În anul 1771 erau deja puse în funcţiune două furnale, trei fierării pentru drugi de fier, o fierărie pentru unelte, un canal de 1 723 m pentru alimentarea furnalelor cu apă.

            Avantajele reamplasării acestor obiective industriale, dotate cu păduri, provenite prin donaţii de stat sau prin acapararea proprietăţilor ţărăneşti, şi întărite cu privilegiul de a exploata zeci de mii de ţărani iobagi, nu au întârziat să dea roade. Paralel cu dezvoltarea economică a uzinelor, evoluează şi oraşul atât demografic, cât şi edilitar, însă într-un ritm nu prea accentuat. Modernizarea uzinelor, construirea (pentru aprovizionarea cu materii prime) a unor linii de cale ferată care o legau de localităţile înconjurătoare mai importante, ca şi a căii ferate Timişoara —Reşiţa (1864) contribuie tot mai mult la împletirea dintre dezvoltarea economică şi cea urbană a oraşului Reşiţa. De la 300 de locuitori în 1771, populaţia Reşiţei ajunge la 10 160 de locuitori în 1900 şi la 17 384 în 1910. Sub raport economic, Reşiţa constituia o puternică bază siderurgică şi constructoare de maşini (fontă, oţel, locomotive, poduri metalice, cazane etc.).

        Între cele două războaie mondiale, uzinele din Reşiţa deţineau (1939) o pondere de 80% din producţia de oţel, 75% din producţia de fontă, 50% din producţia de locomotive şi 100% din materialul rulant pe ţară. Dezvoltarea socială şi urbană a oraşului nu a ţinut însă pasul cu cea economică. Timp de douăzeci de ani (1910—1930) populaţia Reşiţei a înregistrat un spor absolut de numai 2 500 de locuitori,

În perioada următoare, mult mai scurtă (1930—1941), sporul populaţiei este dublu — 5 194 de locuitori — ceea ce a făcut ca în anul 1941 Reşiţa să aibă 25 062 de locuitori, cifră maximă pe care a realizat-o pe toată durata dezvoltării capitaliste ca centru industrial.

De începuturile şi formarea industriei reşiţene se leagă câteva momente importante ale luptei muncitorimii din valea Bîrzavei împotriva exploatării şi asupririi. În regiunea minieră a Banatului, încă din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, Reșița concentra forţe productive şi sociale care au favorizat procesul de formare a unui proletariat industrial mai numeros şi combativ, de care se leagă vechi tradiţii revoluţionare. Români, germani, maghiari, sârbi şi muncitori de alte naţionalităţi formează la Reşiţa un puternic detaşament al clasei muncitoare.

Uniţi prin ţeluri revoluţionare, în anul 1868 muncitorii metalurgişti, sub conducerea lui Farkaş Carol, el însuşi muncitor format si călit în colectivul de muncă reşiţean, au pus bazele filialei din Reşiţa a „Asociaţiei generale a muncitorilor" , prima organizaţie muncitorească din Reşiţa, care a avut legături strânse cu Internaţional a. Prin aceasta mişcarea muncitorească dobândeşte un pronunţat caracter revoluţionar, cu revendicări economice şi politice în zona de minerit a Banatului. În anul 1900 se înfiinţează la Reşiţa sindicatul muncitorilor metalurgişti, constructori şi lemnari, ale cărui organe conlucrează strâns, după reorganizarea din 1903, cu prima organizaţie socială a P.S.D. creată în acelaşi an. Sub influenţa luptătorilor avansaţi şi internaţionalişti muncitorii din Reşiţa desfăşoară o amplă mişcare împotriva războiului, concretizată prin numeroase greve, manifestări şi adunări generale care au zdruncinat aparatul de exploatare al uzinei în perioada anilor 1917—1920. Cerând încheierea păcii şi proclamarea republicii, detaşamentul muncitoresc industrial din Reşiţa creează sfatul muncitoresc, care în 1918 a votat pentru unirea Banatului cu ţara.

În perioada 1950—1963, în cadrul investiţiilor capitale, s-au efectuat lucrări în valoare de aproape 2 miliarde lei pentru dezvoltarea sectorului siderurgic şi al construcţiilor de maşini. Sume însemnate au fost investite pentru îmbunătăţirea şi dezvoltarea sectoarelor social, cultural şi edilitar. Pe terenurile inundabile şi noroioase din Lunca Pomostului a fost ridicat în anii puterii populare un nou oraş cu construcţii moderne. În perioada 1960 —1974 s-au construit în Reşiţa 11017 apartamente (inclusiv locuinţe din fondurile proprii ale populaţiei). Toate acestea au stimulat creşterea populaţiei şi dezvoltarea urbanistică, adecvată funcţiei industriale în continuă creştere. De la 24 895 de locuitori  în 1948, populaţia ajunge la 41234 de locuitori in 1956, la 56 653 în anul 1966 şi la 75 971 de locuitori la 1 ianuarie 1975. În decursul a două decenii şi jumătate (1948 — 1 ianuarie 1975), populaţia municipiului Reşiţa a sporit cu 51 076 de locuitori, adică de peste 3 ori faţă de 1948.

Centru metalurgic bine conturat încă de la începutul secolului al XIX-lea, municipiul Reşiţa este astăzi una din cetăţile oţelului şi industriei constructoare de maşini ale României.

           Marea importanţă a funcţiei sale industriale constă în aceea că acest oraş-uzină — caracterizat prin alternanţa spaţiilor uzinale cu cele rezidenţiale — produce anual peste 2 milioane tone de oţel, fontă şi laminate, zeci şi sute de maşini grele pentru economia naţională. Construcţii moderne cu caracter diferit adaugă noi dimensiuni funcţionale oraşului, care îşi întregeşte personalitatea civilizaţiei materiale cu coordonate de cultură şi învăţământ, de sănătate şi asistenţă socială.

 

 

 

 

Publicitate pe info-caras.ro

Aquaris
Mieree
Asociatia Valea Cernei
Pensiune
Hotel Suhidima
Domino
Gelateria WOW
Leonard Design
StirileTale
Centrul de calculatoare

INFO-CARAS

Suntem și pe Facebook...

Statistici web