Avenul din Poiana Gropii

Avenul din Poiana Gropii

avenul-gura-popii

Date istorice.
Intrarea este cu­noscută de localnici sub numele de Groapa Mare. Explorarea aces­tui aven, considerat până în 1974 cel mai adânc din ţară, s-a făcut relativ recent(1961-1968) de către o echipă de speologi din Reşiţa (G. Karban, 1971).

 Localizare şi cale de acces.  
Avenul este situat la jumăta­tea distanţei dintre Secu şi Văliug (jud. Caras-Severin), în versantul sud-vestic al Culmii Piatra Albă, nu departe de Tîlva Sodol, în locul numit Poiana Gropii. Aici, în zona de contact dintre gresii şi calcare, la baza peretelui ce barează calea unei mici văi oarbe, se deschide ver­ticala avenului (vezi traseul 2 şi fig. 63). Alte posibilităţi de acces pot fi deduse din schiţa traseului. Altitudine circa 750 m.

 Descriere.
 Aven mare (sistemul I: —222 m, sistemul II: —235 m), cu foarte scurte galerii orizon­tale în partea terminală, având porţiuni fosile, subfosile şi active. Lungimea galeriilor şi puţurilor: 1025 m. Galeriile verticale sânt dezvoltate în parte pe diaclaze sub acţiunea apei de infiltraţie, inclusiv a pârâiașului temporar care se formează pe valea oarbă (fig. 65).

  Cu ajutorul scărilor sau coborînd în rapel pe peretele sur-plombat prin unul din cele două puţuri de la intrare se ajunge la cota —19 m, de unde se desfac verticalele a două sisteme de galerii. Sistemul I este abordabil de la această cotă, folosind mai întâi platforma de la cota —45 m, apoi pe cea mai încăpătoare de la cota —60 m, situată pe traiec­tul Marii Verticale.
  Coborând puţul Marii Verticale, cu pereţii dungaţi de strate de silex, ajun­gem în Marea Sală, descendentă şi impresionantă prin înălţimea sa (72 m în dreptul Treptei Fri­cii) . La baza pantei se află Gaura de Şoarece (—125 m), o gâtuitură care abia permite intrarea unui om de talie mijlocie. Trecând prin ea se coboară în ramonaj până la podea. După un prag de 9 m, pentru care se poate folosi scara, coborârea continuă numai cu ajutorul corzii prin Galeria Iadului, lată de 2—3 m, puter­nic descendentă şi plină de stîncărie prăbuşită. înaintarea se face cu multă dificultate, peste blocuri imense, existând pericolul desprin­derii altora din tavan. La capătul galeriei, după un târâș de câțiva metri, se ajunge într-o porţiune concreţionată, apoi în dreptul unei galerii laterale de 12 m cu sute de stalactite şi stalagmite, cu coloane şi gupuri variate, care răsplătesc osteneala explorării.
    Frumuseţea acestei galerii este dată în special de gupurile dan­telate pe margine, pline cu apă limpede, pe care plutesc bucăţi de crustă fină de calcită, aseme­nea frunzelor de nufăr. Dincolo de gupuri galeria laterală devine inaccesibilă prin îngustare. Sis­temul I se termină la cota —222 m printr-un sifon temporar, colmatat cu nisip şi argilă. îndepărtând umplutura, un om de talie mică poate pătrunde cu greu în Gale­ria Joncţiunii. Aici se trece pe lângă Puţul cu Cascadă (care con­duce la cursul subteran) şi se ajunge în sistemul II printr-o deschidere în perete situată în dreptul galeriei cu formaţii stalagmitice, iar printr-o ramificaţie la un puţ, deasupra Scăldătoarei. Sistemul II este abordabil de la cota —19 m, coborând verticală după verticală şi folosind plat­formele de regrupare dintre ele. Se trece succesiv prin: Sala Ur­sului, cu argilă umedă şi lipicioa­să; prin puţul dificil de 30 m, cu muchii de silex dur dar lesne sfărâmicios, care trebuie coborât pe o scară atârnând în gol, pereţii fiind surplombaţi de jur împrejur, cu atenţie la pietrele care cad de sus; prin sala de la cota — 72 m, înaltă până la 10 m şi cu blocuri instabile, acoperite de argilă. Din această sală se desface un puţ prin care se poate coborî cu aju­torul scărilor până Ia cota —174 m. Continuând coborârea (prin sala).

Publicitate pe info-caras.ro

Domino
Asociatia Valea Cernei
Mieree
Leonard Design
Pensiune
Gelateria WOW
StirileTale
Hotel Suhidima
Centrul de calculatoare
Aquaris

INFO-CARAS

Suntem și pe Facebook...

Statistici web