Moldova Nouă

                       Oraşul Moldova Nouă, numit odinioară „Boşneag", îşi datorează existenţa şi dezvoltarea ca centru minier şi mai târziu ca târg graţie exploatării minereurilor de cupru, cunoscute şi valorificate pe vremea romanilor. În vatra actuală a oraşului existau, înainte de 1775, două localităţi: una pe valea Baronului şi alta pe Valea Mare, care s-au unit după această dată sub numele de Moldova Nouă.

 

                        Localitatea Moldova Nouă este situată în partea de sud-vest a României, pe teritoriul judeţului Caraş-Severin, încadrându-se parţial într-un bazinet depresionar al Defileului Dunării (Depresiunea Moldova Veche). Localitatea este poziţionată în partea de est a acestei depresiuni, în aria sa urbană fiind incluse şi localităţile Moldoviţa, Măceşti şi Moldova Veche.  Din punct de vedere geologic, arealul localităţii Moldova Nouă aparţine Sinclinoriului Reşiţa-Moldova Nouă (domeniul getic), care începând cu jurasicul a funcţionat ca fosă alungită pe direcţia nord-sud, suportând cicluri tectono-magmatice şi acumulări sedimentare (Mutihac, 1972).

 

 

                                                                  

 

 

                       Analizând Harta Geologică a României (1972), constatăm că petrografía arealului localităţii Moldvoa Nouă cuprinde o mare varietate de roci, atât sedimentare şi metamorfice, cât şi magmatice. Astfel, Ostrovul Moldova Veche şi Lunca Dunării sunt constituite integral din pietrişuri şi nisipuri holocene. Cea mai mare parte a arealului cuprinde însă, pietrişuri şi nisipuri din alcătuirea teraselor superioare, de vârstă pleistocen mediu, prezente şi spre Moldova Nouă, pe Valea Boşneagului. Pe alocuri, sub formă de petice, apar depozite de conglomerate, argile şi nisipuri de vârstă sarmaţiană, iar în jurul oraşului Moldova Nouă predomină şisturile, de vârstă silurian-ordovocian. La nord şi est de Moldova Nouă, arealul cuprins între localităţile Moldoviţa, Padina Matei şi Coronini, are o alcătuire petrográfica complexă, în care predomină calcare, marne, argile bituminoase, granodiorite etc.

 

                       Depresiunea Moldova Veche se întinde de la Valea Rilii până Ia Coronini, fiind mărginită la nord de culmile Munţilor Locvei. Formaţiunile sedimentare neogene sunt dispuse peste şisturile cristaline ale domeniului getic (zona Locva). Din punct de vedere morfostructural, depresiunea se suprapune peste un vechi bazin miocen, ce comunica în trecut cu Marea Panonică (Badea et al., 1969). Partea estică a Depresiunii Moldova Veche se caracterizează prin prezenţa unor bazine de acumulare la vărsarea râurilor (Măceşti, Pârva şi Boşneag), printr-o înclinare mai mică a versanţilor şi o adâncime a fragmentării redusă, dar şi prin prezenţa fenomenelor de difluenţă a râurilor pe conurile şi tăpşanele formate de acestea la ieşirea din spaţiul montan (Badea et al., 1969). Lunca Dunării atinge la Moldova Nouă 4-5 km lăţime, aici identificându-se fragmentele din terasele Dunării, atât pe formaţiunile neogene cât şi pe cele cristaline, extindere mare având cele aflate Ia 260-300 m şi 200-210 m (dintre cele cele superioare) şi cele aflate la 10-20 m şi 6-8 m (dintre cele inferioare).

 

                       Poziţia geografică a Depresiunii Moldova Nouă în cadrul culoarului transversal săpat de Dunăre în Munţii Carpaţi este resimţită în manifestarea proceselor atmosferice. Astfel, perturbaţiile orografice ale curenţilor de aer, deformarea fronturilor, bararea deplasării maselor de aer stabile, ca şi marea varietate a proceselor locale din atmosferă sunt esenţial deosebite de cele ale celorlalte sectoare ale fluviului Pe de o parte, caracteristicile orografice (care favorizează formarea microclimatelor) şi influenţele climatice submediteraneene fac ca oscilaţiile lunare şi anuale ale valorilor temperaturii să fie mai mici aici decât în alte regiuni ale ţării. Pe de altă parte însă, acumulările de aer foarte rece alunecă iarna de pe culmile înzăpezite ale munţilor în depresiune, menţinând temperaturile scăzute (Badea et al., 1969)

 

                       Temperatura medie anuală a aerului în zona analizată ajunge la 10-11°C. Temperaturile medii ale aerului în luna cea mai rece (ianuarie) coboară până la -1°C, iar în luna cea mai caldă (iulie) urcă până Ia cea. 21°C (Badea et al., 1969). In anul 2007, s-a înregistrat cea mai ridicată temperatură a aerului (44,0°C), la staţia meteorologică Moldova Veche (R.A.P.S.M.C.S., 2007). Precipitaţiile atmosferice cad în cantităţi însemnate în Defileul Dunării, înregistrându-se medii anuale de 600-800 mm. Pe baza valorilor înregistrate la Moldova Veche în perioada 1950-1999, cantităţile medii anuale de precipitaţii căzute însumează 640,5 mm (Stanciu, 2005). în ceea ce priveşte circulaţia atmosferică, ca parte componentă a Defileului Dunării, arealul analizat se găseşte în calea maselor de aer cu influenţe submediteraneene ce se deplasează dinspre vest şi a celor cu influenţe continentale ce vin dinspre est (Stanciu, 2005). Se dezvoltă astfel, curenţi de aer deosebit de intenşi, de tip „bora", denumiţi local Coşava (Badea et al., 1969).

 

                       Vântul Coşava are caracter turbulent, direcţiile predominante din care bate fiind cele estice şi vestice (fig. 3). Vitezele pot depăşi 80 km/h, iar în rafale chiar mai mult (140-150 km/h). Intensificările maxime ale vântului Coşava se fac simţite în lunile ianuarie, februarie, martie, aprilie, noiembrie şi septembrie, arareori vara (Chisăliţă, 2001). Coşava se manifestă cel mai frecvent cu o durată de 1-2 zile, dar poate persista uneori şi până la 8-10 zile, pe culoarele de văi pe care se canalizează, arborii căpătând o formă asimetrică, fiind lipsiţi de ramuri sau având câteva ramuri scurte în direcţia de batere a vântului (arbori drapel).

              Ca urmare a particularităţilor morfostructurale ale reliefului şi a celor climatice, în arealul localităţii Moldova Nouă sunt prezente în principal următoarele asociaţii de soluri:

  • cernisolurile sunt reprezentate în principal prin cernoziomuri şi rendzine; primele, sunt răspândite de pe versanţii sudici, slab înclinaţi ai Munţilor Locvei, până pe terasele Dunării, iar cele din a doua categorie (soluri negre, humifere, formate şi evoluate pe calcare) se suprapun în principal peste zona sedimentară mezozoică Reşiţa-Moldova Nouă, apărând îndeosebi în jurul oraşului Moldova Nouă şi în aval de Depresiunea Moldova Veche;
  • luvisolurile apar pe terasele joase şi pe versanţii sudici ai Munţilor Locvei, pe suprafeţe intens erodate;
  • cambisolurile sunt răspândite sub forma unei fâşii, de la Belobreşca până Ia Moldova Nouă; apar şi la nord de Moldova Nouă, pe culmile Munţilor Locvei;
  • protisolurile sunt reprezentate prin aluviosoluri (răspândite în Lunca Dunării, pe alocuri şi pe văile celorlalte râuri) şi mai puţin prin litosoluri şi regosoluri (pe versanţii sudici ai Munţilor Locvei).

                      Vegetaţia caracteristică arealului analizat este pădurea de tip central-european, în principal cu gorun (Quercus petraea) şi fag (Fagus sylvatica) (defrişată pe alocuri pentru dezvoltarea aşezărilor omeneşti, practicarea culturilor agricole şi desfăşurarea activităţilor economice). Se adaugă şibleacurile (formaţiuni particulare de tip submediteraneean instalate pe locul pădurilor defrişate), constituite dintr-o asociere de stejar pufos (Quercus pubescens), cărpiniţă (Carpinus orientalis), mojdrean (Fraxinus ornus), liliac sălbatic (Syringa vulgaris), ciucuşoară (Alyssum montanum), paracherniţă (Pahetaria officinalis) etc. şi zăvoaiele (asociaţii vegetale intrazonale ce apar mai ales în ostroave şi lunci), ce au ca elemente predominante în componenţa lor floristică salcia albă (Salix alba) şi salcia plesnitoare (Salix fragilis).

            Flora cuprinde de asemenea arboret, constituit din tufe de cătină roşie (Tamarix pallassi) şi desişuri de mur (Rubus caesius), apoi pajişti stepizate şi pajişti secundare (de-a lungul Dunării, sub forma unei fâşii relativ continue, ce pătrunde spre pădure pe văile largi) (Badea et al., 1969). Pereţii calcaroşi ai Văii Mari adăpostesc o serie de specii de plante caracteristice, cum ar fi: unghia ciutei (Ceterach officinarum), lemnul bobului (Cytirus leucathricus) etc. Ca o particularitate pentru Depresiunea Moldova Veche este prezenţa unor elemente foarte rare ca: tulichina (Daphne laureola), ghimpele (Ruscus aculeatus) şi cornişorul (Ruscus hypoglossum) (P.M.P.N.P.F., 2008).

                      Dintre elementele faunistice menţionăm: lupul (Caniş lupus), vulpea (Vulpes vulpes), râsul (Lynx lynx), cerbul (Cervus elaphus), mistreţul (Sus scrofa), apoi gasteropode, lepidoptere, coleoptere şi chiroptere. Importante sunt speciile de salamandră (Salamandra salamandra), triton de munte (Triturus alpestris), scorpion (Euscorpius carpathicus), viperă cu corn (Vipera ammodytes ammodytes), broască ţestoasă de uscat (Testudo hermanni hermanni) etc.

                     Fauna apelor Dunării cuprinde specii precum: scobarul (Chondrostoma nasus), cleanul (Leuciscus cephalus), mreana (Barbus barbus), avatul (Aspius aspius) etc, specii ce pot migra uneori şi pe râurile afluente. In ceea ce priveşte sturionii marini migratori, morunul (Huso huso), nisetrul (Acipenser guldenstaedti) şi păstruga (Acipenser stellatus) au dispărut din apele Dunării în anii '60, iar specia endemică cega (Acipenser ruthenus), caracteristică şi frecventă în defileu înainte de construirea barajului, este prezentă tot mai rar (P.M.P.N.P.F., 2008).

           Avifauna cuprinde specii ca guguştiucul (Streptopelia decaocta) sau ciocănitoarea balcanică (Dendracopos syriacus balcanicus) pe calcarele din Depresiunea Moldova Veche, dar şi cormoranul pitic (Phalacrocorax pygmaeus), cormoranul mare (Phalacrocorax carbo), stârcul cenuşiu (Ardea cinerea), egreta mare (Egretta alba), raţa mică (Anas crecca), raţa suliţar (Anas acuta), raţa moţată (Aythya fuligula), lişiţa (Fulica atra) etc. în arealele umede (Ostrovul Moldova Veche).

           Arealul localităţii Moldova Nouă este inclus în Parcul Natural Porţile de Fier, care cuprinde întreaga vale a Dunării din cadrul defileului, cu Iacul de acumulare Porţile de Fier, cu toate rezervaţiile şi monumentele naturii, dar şi cu obiectivele social-culturale.

                    Dintre rezervaţiile naturale existente în cadrul parcului, două sunt situate în apropierea localităţii Moldova Nouă: Rezervaţia Valea Mare şi Rezervaţia Ostrovul Moldova Veche. Rezervaţia Valea Mare (1.179 ha) se întinde de-a lungul văii cu acelaşi nume şi pe câteva culmi învecinate. Este o rezervaţie complexă, prezentând importanţă geologică, morfologică, speologică, floristică şi faunistică. Climatul blând şi cu umiditate ridicată permite existenţa în cadrul rezervaţiei a numeroase plante de origine sudică. Importanţa foristică a acestei arii protejate este dată de proporţia însemnată a tulichinei (Daphne aureola), relict terţiar. Rezervaţia Ostrovul Moldova Veche (1.627 ha) este localizată pe ostrovul cu acelaşi nume, situat la cea. 1 km sud de Moldova Veche. Este o rezervaţie complexă, reprezentând importanţă floristică, dar mai ales avifaunistică. Rezervaţia beneficiază de protecţie specială. Climatul temperat-continental, cu pronunţate influenţe submediteraneene, a favorizat în această insulă umedă, vieţuirea mai multor specii de păsări, multe fiind elemente sudice şi vest-asiatice, ce pot fi pot fi oaspeţi de primăvară, oaspeţi de iarnă, specii de pasaj şi specii sedentare (cormorani, egrete, stârci, berze, raţe şi gâşte sălbatice etc.) (P.M.P.N.P.F., 2008).

       Oraşul Moldova Nouă ocupă astăzi o poziţie importantă în partea de vest a Defileului Dunării de la Porţile de Fier şi în viaţa economică din sudul judeţului. Redeschiderea vechilor exploatări de minereuri complexe a reactivat activitatea industrială, care transformă acest oraş nou într-un important centru de convergenţă urbană. Faţă de anul 1956 (3 582 de locuitori), populaţia sa a crescut de peste 4 ori (17 551 de locuitori la 1 ianuarie 1975), ceea ce a făcut necesară construirea, pe o suprafaţă de peste 150 de ha din vestul localităţii Moldova Veche, a unui nou oraş populat de muncitori.  Între 1960 şi 1974 au fost construite aici 2 108 apartamente. Paralel, a fost modernizat vechiul port, care serveşte la transporturile de minereu, lemn, fructe, cereale etc.

 

Sursă: Neagu Vasile, Impactul exploatării miniere de la Moldova Nouă asupra calității mediului, Editura Eurobit, Timișoara, 2008

Publicitate pe info-caras.ro

Leonard Design
StirileTale
Mieree
Gelateria WOW
Asociatia Valea Cernei
Hotel Suhidima
Domino
Centrul de calculatoare
Aquaris
Pensiune

INFO-CARAS

Suntem și pe Facebook...

Statistici web